Zece lucruşoare de care mi-e dor primăvara asta

martie 7, 2016 | Administrator

Şi zice-se că s-a dat drumul primăverii, că au lăsat-o iar să zburde pe câmpii şi să-şi lase urmele colorate prin poieni.

De-aia cred că mi-e aşa de dor de casă, de colţuri de-alea mici, pe care când le ai la îndemână nu ştii să le preţuieşti la reala lor valoare, dar de care te agăţi cu toate ascuţişurile memoriei când joci în deplasare.

Aşadar să înşirăm azi zece lucruşoare de care mi-e dor primăvara asta:

1. Pădurea din spatele casei bunicii din Mirşid, unde pe vremea asta, în toţi anii băteam cărările cu sorela să adunăm un bucheţel mic de brebenei şi călugări.

2. Podul peste Someş de la Ciocmani, de unde vezi casele sub acoperişurile lor cuminţi străjuite de apa leneşă a râului.

3. Prăjiturile de casă de la cofetăria din Crasna. Să le iei la pachet şi să opreşti maşina pe malul Vârşolţului, să guşti când din una, când din alta, în timp ce-ţi laşi privirea să lunece peste apa lacului şi stufăriş.

4. Cafeaua de dimineaţă şi poveşti cu bunica, pe terasa din spatele casei, iar apoi plimbarea printre toate straturile grădinii să vedem ce flori au mai înflorit.

5. Un raid preţios de week-end pe la anticariate clujene. Cărţi pitite comoară sub braţ, paşi înceţi pe lângă Biserica Bob, unde Veronica Micle s-a cununat cu Ştefan Micle. Străzi nude de oameni, timp doar pentru tine. Cioran, Blaga, Eminescu şi-a lui Floare Albastră.

6. Să urci pe Măgura Şimleului doar ca să vezi ce-i de cealaltă parte. Să ai doar mere şi sanwichuri în rucsac, dar să încropeşti cel mai cool picnic la înalţime. Natura e un local de 5 stele, iar priveliştea face toţi banii.

7. Să-ţi pui bocanci solizi în picioare şi să te strecori în Cheile Turzii duminica dimineaţa. Răcoarea aia care vrea să pătrundă pe sub geacă merge tare bine cu şipotul râuleţului înecat în spume. Şi-s stânci largi şi multe ce se deschid pereţi către cer. Şi mie mi-e dor…

8. Ponor de brânduşe liliachii pe sub culmi sălăjene, când drumul face cătinel la dreapta către Ruginoasa. Şi numai un gard şubred de bârne desparte şoseaua de asfalt de puzderia de brânduşe, dar, Doamne!, cum mi s-a agăţat de retină şi de suflet!

9. Târgul de la Negreni, la colţ de primăvară. E-atâta verde crud peste dealuri şi păduri şi lăstăriş că-i simt mirosul şi-mi vine să chiui de bucurie. Lume pestriţă şi colorată, turtă dulce, câte-un scrin de lemn de cireş stă pereche cu vreo flaşnetă veche, clasoare de timbre şi alte nenumărate minunăţii pentru cel care are ochi să vadă şi suflet să adulmece.

10.Parcela de la Panic unde acum câţiva ani am plantat puieţi, cu cei de la Direcţia Silvică Sălaj. Era pământul uşor reavăn şi nu aveam destule lopeţi, aşa că ne erau mâinile murdare, dar ce frumoasă bucată de zi am trăit acolo. Domnule Oros, Corina, vă mai amintiţi? Că eu îmi amintesc…

Şi-apoi mai sunt atâtea alte zări şi mirosuri şi gusturi şi bucăţi de zile de care mi-e dor, atâtea căni de poveste pe care le port cu mine, încât azi, stând cocoţată pe un parapet, cu picioarele zbânţuindu-se deasupra apei Tamisei, încerc să le pun firesc într-un „To Do” list al lunii Mai. Colţul meu de primăvară va avea acasă exact şase zile şi l-aş umple ca un lacom păcătos, cu tot ce ştiu eu că-i mai bun şi mai de preţ.

Să vă fie frumos!

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro