Recipiente din sticlă, descoperite în zidul Casei Iuliu Maniu. Clara Maniu a salvat vieți cu licorile pregătite în aceste sticluțe

martie 31, 2016 | Administrator

În timpul lucrărilor de consolidare a zidurilor, muncitorii au găsit într-un perete două recipiente din sticlă care erau folosite de Clara Maniu pentru a prepara amestecuri de plante medicinale pe care le folosea în tratarea anumitor boli sau răni grave. Aceste leacuri s-au arătat a fi cu adevărat miraculoase, mai ales că erau folosite atunci când medicii nu mai dădeau nicio șansă de supraviețuire.

„Lucrând la consolidarea zidurilor, muncitorii au găsit într-o nişă, în camera care odinioară îi găzduia pe Ioan şi Clara Maniu, două recipiente din sticlă, care, credem noi, îi serveau Clarei Maniu pentru prepararea „leacurilor, fiind cunoscută preocuparea ei pentru medicina naturistă”,

explică parohul Cristian Borz.

Mai exact, Clara Maniu prepara infuzii din anumite plante. Mama lui Iuliu Maniu deținea o adevărată colecţie de ceaiuri precum şi tot felul de alifii preparate cu multă grijă și pricepere, chiar de ea. La Dealul Ţarinii veneau numeroși oameni necăjiţi și bolnavi. Pe cei mai mulți îi îndruma spre spitalul din Şimleu sau la medicii din Zalău, însă pentru cei pentru care avea leac, îi vindeca ea. Recompensa era numai mulţumirea sufletească de a fi făcut un bine.

Un om salvat de la orbire

Nepotul ei, Ionel Pop, îşi aminteşte că era în clasa I primară la Şimleu când a venit la Dealul Ţarinii un ţăran cu un ochi aproape distrus, după ce o așchie i-a sărit în ochi și i-a spart corneea. Clara Maniu l-a ţinut în casă aproape o lună de zile, timp în care, de 2-3 ori pe zi, îi sufla în ochi un praf cafeniu, făcut de ea. Lua dintr-o cutiuţă pe cotorul unei pene de gâscă câte o cantitate mică de pulbere, o apropia de ochi şi o sufla. La început, omul putea zări în imagine un fir de păr vertical, care, cu timpul, a dispărut, și și-a recăpătat vederea. În semn de mulțumire, omul mai ajuta cu ce putea pe lângă casă, iar nepoților le spunea tot felul de povești. După ce s-a vindecat complet, țăranul mai venea din când în când ca să presteze unele munci drept mulţumire, spre bucuria copiilor care aveau posibilitatea de a asculta noi poveşti.

Brațul unui țăran salvat de la amputare

La Bădacin, trăia un ţăran, Giurca Sâi, care lucre cu ziua la Dealul Ţarinii. Într-o vară, povesteşte Ionel Pop, Giurca a venit disperat de la spitalul din Zalău cu două răni infectate în zona brațului, speriat că doctorii se gândeau la amputare. „În viaţa mea nu văzut răni mai urâte – spune Ionel Pop – erau ca două cratere adânci, în fund era carne vie, în jur era puroi, braţul era umflat şi vânăt”. Clara l-a mângâiat, i-a dat pentru întărirea moralului un pahar de pălincă şi s-a grăbit la bucătărie să prepare alifia. Mulţi ani după aceea Giurca Sâi venea la lucru cu ziua la gospodăria din Dealul Ţarinii, cu braţul teafăr, asemenea celuilalt.

O copilă bolnavă de tuberculoză salvată de la o moarte sigură

Tot Ionel Pop îşi aminteşte că pe vremea când era student, a venit la Bădacin în vacanţa de vară și, într-o zi, s-a oprit la umbra unui măr de lângă casa de la Dealul Ţarinii, un car tras de boi, care scurta drumul trecând prin proprietatea lor. Era un ungur din Ilişua care îşi ducea acasă fiica bolnavă de TBC în ultimul stadiu al bolii. Tatăl o luase de la spital pentru că nu vroia ca fata lui să moară acolo. Ajunși la Clara Maniu, aceasta i-a descoperit faţa care era învelită într-un „lipideu”. Fata avea faţa unui mort, era galbenă, cu cearcăne adânci vineţii în jurul ochilor căzuţi în orbite; nu mai putea să spună decât câteva cuvinte horcăite. Până s-au odihnit boii, până a îmbucat omul ceva, Clara Maniu a și pregătit „siropul”.

„Poatea jută Dumnezeu şi foloseşte, aşa cum cred eu că va folosi”,

spunea Clara.

Cu licărire de nădejde a primit omul cele două sticle cu siropul galben-verzui şi după o zăbavă de trei ceasuri a îndemnat boii să pornească spre casă.

După vreo trei ani, Ionel Pop se găsea la Dealul Ţarinei, la culesul viilor. Fete, flăcăi, femei, bărbaţi din Bădăcin, culegeau şi coborau în „putoane” încărcate în spate, rodul dulce, aducându-l la teascul instalat în „colniţă”. Era veselie, era cântec, aşa cum e la culesul viilor. Iată că în cântecele româneşti se împleteşte un cântec unguresc.

„Cine să fie oare unguroaica în lumea asta de români?”

E Mariska din Ilişua, fata care s-avindecat de siropul primit ca leac de TBC de la Clara. E măritată şi are un copil voinic. Mariska a devenit o femeie zdravănă, rumenă în obraji, cu fusta încreţită, care cobora ager cu povara din spate. Când auzea de culesul viilor la Dealul Ţarinii ori de altă lucrare mai mare, Mariska venea la Bădăcin împreună cu soţul lei şi ajutau.

Clara Maniu l-a vindecat și pe copilul care fura cireşe din ograda lor şi care a căzut într-un par care i-a intrat în umăr. A vindecat arsuri, opăreli sau tot felul de „buboi” care apăreau atunci.

Pentru că Bădăcinul a cunoscut nu doar un Om, ci mulţi Oameni, pentru că acolo, casa care i-a strâns sub acoperişul ei încă se împotrivişte cu ultimele puteri distrugerii şi uitării, am demarat un proiect ca să salvăm o filă de istorie naţională. Ca să legăm şi noi, generaţia curentă, lucruri bune de cele înfăptuite de cei de dinaintea noastră.

Doritorii pot să sprijine acest proiect, donând în conturile:

Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400

Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205

Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730

Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com

deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj

Sursa: www.salajulpursisimplu.ro