RAFTUL CU CARTE: O CARTE DESPRE ȘIMLEU ȘI ȘIMLEUANI

aprilie 27, 2021 | Administrator

Motto: „Șimleuanii au norocul unui cronicar neostenit”. (Conic)

Aceasta poartă titlul „Amintiri din zodia Berbecului (publicistică)”, este scrisă de profesorul șimleuan Marin ȘTEFAN și a apărut cu puțin timp în urmă la Editura „Caiete Silvane”, în colecția „Memoria”. Când acest autor a devenit septuagenar, i-am portretizat personalitatea într-un articol oracular – „Un om care scrie și despre care se va scrie”. Publicând lucrarea pe care o prezentăm azi, pot spune că premoniția mea a fost validată. Primii care au scris deja despre ce scrie Marin Ștefan sunt semnatarii Prefeței și ai Postfeței tomului recent apărut. Directorul ziarului „Magazin Sălăjean”, domnul Daniel Mureșan, și Daniel Săuca, președintele Asociației Jurnaliștilor din Sălaj.

Pentru directorul „Liderului Presei Sălăjene”, profesorul șimleuan este „publicistul de care ar avea nevoie orice județ. El este cel care nu uită niciodată o aniversare sau o comemorare. Din scriitura lui Marin Ștefan descoperim oameni interesanți, locuri de neuitat sau date istorice inedite”. Prin articolele sale el „reconstituie o lume ce o dorim frumoasă”, aceasta fiind „un amestec de istorie și viață, condeiul autorului portretizând o viață de om”. În Postfață, scriitorul și gazetarul Daniel Săuca face cunoscut cititorului cine este acest autor și ce reprezintă cartea pe care el ne-o oferă: „Profesorul Marin Ștefan este membru al Asociației Jurnaliștilor din Sălaj și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cetățean de onoare al orașului Șimleu Silvaniei. Profesorul Ștefan scrie de mulți ani despre ce se întâmplă în orașul de sub Măgura, așa că pot spune, fără să greșesc, că „Amintiri din zodia Berbecului” e și o cronică a evenimentelor și oamenilor de seamă ai Șimleului. (…) Lucrarea de față e și „opera de o viață ” a autorului jurnalist. Bine ar fi ca în Sălaj să existe cât mai multe cărți – document precum cea despre care vorbim astăzi”.

Și pe Internet au apărut în scurt timp de la semnalarea editării cărții de azi de pe raft numeroase mesaje. Reproduc doar unul dintre acestea, scris de o persoană pertinentă în domeniu: „D-ul profesor e întâi de toate om. Dacă „homines dum docent discunt” este adevărat, despre domnul profesor putem spune că este cronicarul ce peste ani va oferi amintiri care, altfel, ar fi estompate de trecerea timpului… șimleuanii au norocul unui cronicar neostenit…”. (Conic).

Opera „Amintiri din zodia Berbecului” este în cele 649 de pagini ale sale o microantologie a articolelor publicate, mai ales după 1989, când Prof. Marin Ștefan a ajuns corespondent la aproape 40 de publicații locale, județene și naționale, relatând despre nenumărate și felurite activități organizate în orașul Șimleu Silvaniei, în județul Sălaj și în alte județe ale țării. Am numit-o microantologie deoarece numărul articolelor acestui creator prolific pe care le-a scris în cei peste 50 de ani de activitate în slujba presei sunt mult mai numeroase. Titlul volumului sugerează că el ne oferă amintirile unui om născut în această zodie. În textul „Argument”, autorul ne mărturisește: „Am ales acest titlu al cărții, întrucât sunt născut la 1 aprilie… Așadar, în zodia Berbecului!”.

Ca urmare, articolele ce le scrie poartă amprenta a ceea ce are specific o persoană ce-a văzut lumina zilei în perioada 21 martie – 20 aprilie, numită Zodia Berbecului. Publicistul șimleuan reproduce dintr-un Zodiac un text-sinteză a ceea ce au caracteristic cei născuți în etapa mai sus menționată. Cunoscându-l bine pe autor, pot spune că în personalitatea sa se regăsesc multe dintre acestea. Spicuiesc doar câteva: „Berbecul este născut sub semnul celor curajoși, dinamici și plini de inițiativă… Zodia acestuia denotă spontaneitate, inventivitate, dorința de cunoaștere și de cercetare…, este vioi, întreprinzător și plin de entuziasm în tot ce face. Este cutezător, plin de idei…, pasionat de istorie, cultură și sport… Ei au uneori tendința de a se suprasolicita…”.

Tomul pe care-l prezentăm însumează între coperțile sale (excelentă imaginea Șimleului reprodusă pe coperta întâi!) un număr de douăsprezece capitole, iar acestea cuprind  250 de texte publicistice. Cele mai multe, 53, sunt dedicate sportului. S-a spus deja că ceea ce ne oferă scrisul acestui publicist fără frontiere tematice constituie o cronică a Șimleului și a oamenilor săi din ultimele decenii. Subscriu fără rezerve acestei opinii. Ca orice cronică autentică și aceasta ne oferă o imagine veridică și caleidoscopică a urbei cu nume atât de armonios și frumos –  Șimleu Silvaniei.

Simpla enumerare a titlurilor celor 12 capitole ale cărții va confirma această corectă și pertinentă apreciere: I „Referințe critice”; II „Școală – Educație”; III „Religia”; IV „Armată și eroi”; V „Știință – istorie – partiotism”; VI „Cultură – Artă”; VII „Festivaluri – Spectacole – Tradiții”; VIII „Sport – Turism…”; IX „Sănătate – Mediu – Comunitate”; X „Holocaust”; XI „Oameni și fapte”; XII „Oameni de neuitat”. Titlurile reproduse constituie o sumă tematică a volumului, din care orice cititor își poate alege domeniul ce-l interesează. Lăudabil este și faptul că autorul nu eludează nici o componentă din viața cetății șimleuane.

Aflând de apariția acestei culegeri publicistice, unii se vor întreba – la ce, cui folosește o astfel de scriitură?  Cei pentru care lectura presei este un hobby, știu că aceasta este „un câine de pază a democrației” și a patra putere în stat. De ce? Pentru că ea monitorizează cu fidelitate orice derapaj al celor aleși să ne conducă. Măcar de aceste dezvăluiri se mai tem guvernanții. Majoritatea gazetelor neculturale sunt cotidiene. Pentru ce? Simplu. Orice noutate/știre este inedită când apare. A doua zi vine alta și, poate, cea de ieri devine desuetă. Așadar, putem vorbi și de caracterul perisabil al știrilor.

A republica după ani de la apariție texte publicistice nu este un act de prisos. Dimpotrivă, astfel de lucrări au un multiplu rol. Mă voi referi doar la trei dintre ele. Acestea au o mare valoare informativă, documentară. Ele sunt posibile file sau episoade/secvențe dintr-o viitoare monografie a unei localități sau chiar județ. Sunt pagini de istorie trăită de către autorul lor. Pentru cei trecuți de „cumpăna apelor”, recitirea unor astfel de pagini este sinonimă cu retrăirea vremurilor de odinioară pe care această slovă a profesorului Marin Ștefan a făcut ca ele să nu fie acoperite de noaptea uitării. Cei aflați la vârsta a treia privesc acest tip de opere ca pe un fel de album de amintiri, un adevărat elixir tonifiant ce-i ajută să simtă că „hainele bătrâneții” nu-s chiar atât de grele. În schimb, generațiile tinere, acelea care pe vremea acțiunii din unele texte erau doar declarații de iubire, citindu-le, își cunosc „rădăcinile”, adică mediul în care s-au născut și au crescut, conștiențizând astfel că nu poți deveni „tulpină” cu ramuri și rod dacă nu ai rădăcini temeinice. Un alt merit al „Amintirilor din zodia Berbecului” îl constituie bogata iconografie ce ilustrează articolele, ea venind parcă să certifice autenticitatea celor scrise. Un aspect pe care nu prea l-am întâlnit în scrisul gazetarilor români, dar omniprezent la Marin Ștefan, este acela că dânsul vede întotdeauna partea plină a paharului.

De aici izvorăsc paginile sale în care ni se face cunoscută partea frumoasă a realității, dar și din oamenii din care aceasta se naște. În viziunea acestui citit și apreciat publicist, a scrie despre răul, urâtul din realitate, înseamnă a-i face propagandă și, mai de nedorit, îl faci să rămână în timp. Un astfel de gazetar nu-și găsește loc în presa de scandal. Prin acest mod de a selecta tematica din cele scrise de el, șimleuanul vrea să-i înveselească pe cititori, să le ofere pilde concrete de cum se poate trăi o viață cu sens spunând veto răului și lăsând să glăsuiască ceea ce ne face existența mai senină, mai atrăgătoare, iar pe oameni mai optimiști, mai convinși că viața noastră este așa cum noi ne-o facem.

S-a apreciat că profesorul Marin Ștefan scrie „în stil vechi”. În opinia mea, acesta este unul din atuurile textelor sale, care-l fac un autor citit, înțeles și apreciat. Un cetățean de rând când citește presa o face pentru a se informa, pentru a fi în pas cu lumea în care trăiește. Cine parcurge un text al cronicarului șimleuan neostenit rămâne edificat asupra problemelor abordate, trăind cu plăcuta impresie că și este participant la cele descrise. Spre exemplu, când autorul reflectă un eveniment din viața orașului, el nu se referă doar la actanții principali/oficialități, ci la toate categoriile de participanți, marcând rolul fiecăruia la reușita manifestării. Scenariul ce-l face cunoscut este unul complet, cronicarului nu-i scapă nici un detaliu semnificativ. Citindu-l, oamenii ce-au fost la eveniment se regăsesc cei mai mulți cu nume și prenume. Oamenilor le place să se scrie despre ei. Și de aceea scrisul lui Marin Ștefan place. El nu se adresează doar elitelor, ci nouă, cei mulți.

Despre ampla lucrare „Amintiri din zodia Berbecului” și despre autorul ei s-ar putea glosa la nesfârșit. Pun punct aici primelor mele impresii/considerații despre acest binevenit text – document viu despre Șimleu și șimleuani. Fiind o antologie de autor, firește că ea poartă amprenta subiectivității celui ce-a realizat-o. De aceea, în astfel de situații ce au și haină de sărbătoare, considerațiile critice nu sunt tocmai binevenite.

În acest an, 2021, Șimleul marchează 770 de ani de la prima atestare documentară. Cu sau fără voia lui, profesorul Marin Ștefan prin lucrarea publicată la Editura „Caiete Silvane” îi oferă urbei străjuită de legendara Măgură un prețios și necesar cadou spiritual. E mai mult decât un gest de recunoștință față de orașul ce l-a metamorfozat dintr-un fiu născut pe plai oltenesc, într-un neaoș/autentic, veritabil ardelean. Totuși, ambiția oltenească nu i-a fost diminuată. Dimpotrivă, aceasta s-a înfrățit cu tenacitatea ardelenească. Efectele acestui „mariaj”? Lucrarea pe care cu generozitate „Magazinul Sălăjean” o pune pe raftul său cu carte este unul dintre ele. Pentru profesorul și publicistul Marin Ștefan este doar un reușit început.

                                                                                                                                 Octavian Guțu,

                                                                                        dascăl de cetire și simțire românească