COLEGIUL NAȚIONAL “SIMION BĂRNUȚIU” ȘIMLEU SILVANIEI A INTRAT ÎN BICENTENAR

septembrie 30, 2020 | Administrator

MOTTO:”FIECARE ȚARĂ ARE EDUCAȚIA PE CARE ȘI-O DĂ.” (ANDREI MARGA)

Iubitorii cărții de învățătură din Șimleu Silvaniei au trăit în anul 1919 o mare bucurie: înființarea primului liceu românesc din Sălaj. Ctitor al său a fost, în primul rând, profesorul IOAN OSSIAN (1885-1953), care va fi și primul ei director. Noua instituție de cultură și civilizație și-a deschis porțile la 1 octombrie 1919.

La 1 octombrie 2019 s-a împlinit un veac de la acest cu adevărat eveniment în viața spirituală a Sălajului. Actuala conducere a instituției , devenită azi COLEGIUL NAȚIONAL „SIMION BĂRNUȚIU”, formată din profesor BIANCA ȘERBAN, director, profesor KOVACS ISTVAN, director adjunct, profesor CLAUDIA CRIȘAN, consilier educativ, au conceput împreună cu colectivul didactic un ansamblu de forme și manifestări concrete menite a face cunoscut și  aniversat/cinstit centenarul.  Întregul an școlar 2019-2020 s-a derulat sub semnul acestei sărbători.

Programul aniversar a avut ca moment de vârf zilele de 3-4 octombrie 2019, când,  în prezența invitaților oficiali din afara colegiului , a unor foști profesori și elevi, a reprezentanților părinților, în instituție și apoi la Casa Orășenescă de Cultură s-a evocat istoricul colegiului în colaborare cu specialiști de la Muzeul Județean de Istorie Sălaj, s-au înmânat plachete, diplome, distincții, au fost rostite alocuțiuni omagiale , s-au scos în relief meritele unor foști directori, profesori sau elevi și s-a vizionat un scurt program artistic. Centenarului colegiului i s-a marcat vârsta și prin conceperea și realizarea unui BREVIAR  intitulat „COLEGIUL NAȚIONAL SIMION BĂRNUȚIU – O ȘCOALĂ DE 100 DE ANI”.

Rod al strădaniei unui colectiv de profesori, în colaborare cu istorici județeni, foști inspectori școlari, profesori  sau elevi, această  CARTE-DOCUMENT lansată în zilele aniversare poate fi considerată și o „CARTE ALBĂ A COLEGIULUI”sau capitol dintr-o viitoare așteptată / necesară monografie.

Participanții la cele amintite au apreciat că totul a fost o reușită . Personal, însă, am trăit o mare dezamăgire pentru că „filmul” acestor activități nu și-a găsit niciun ecou în presa scrisă sau vorbită din județ sau din țară. Peste ani vom regreta această nereflectare/ neconsemnare în pagini scrise, cu valoare de document pentru istoria instituției și nu numai.

În ultimii 20 de ani ai centenarului, în liceu au avut loc numeroase schimbări de conținut esențiale. Una dintre ele a fost schimbul de generații la nivelul colectivului. S-a pensionat un întreg corp profesoral. A-i aminti și azi este un gest onorabil pe care-l putem face pentru ei. Uitându-i, este sinonim cu a pune între paranteze  o bună perioadă din viața școlii. Este vorba de profesorii: LIGIA MICU, VARGA LUDOVIC, TRAIAN SÂRBE, IULIU ȘAMȘUDAN, KADAR BELLA, CONSTANTIN NICOLAE PUȘCAȘ, PAPP TIBOR, EMILIA GEIGER, FLORICA PAVĂL, RODICA TALA, OCTAVIAN GUȚU, RUXANDRA CHIRICĂ, IOAN MOGA, ELENA MOGA, NAGY MIHAI, GAȘPAR ILDIKO, TEODOR CRIȘAN, SZABO ȘTEFAN, MITROFAN STRUGARU, BEREK ȘTEFAN, BACIU VIOLETA, IONIȚĂ STELA, OLIMPIA NAGY, BODISZ IRMA, GYORGY FRANCISC, ICHIM NICOLAE.

Îmbucurător este că generația mai sus consemnată și care a avut un aport decisiv în obținerea de către această instituție școlară a statutului de COLEGIU, Iar apoi de , “ȘCOALĂ EUROPEANĂ”, a avut cui preda din mers cheile reușitei în activitatea didactică. Lor le este continuator un grup de profesori care, în majoritate, sunt “fii spirituali ”ai acestui cunoscut și recunoscut lăcaș de cultură și civilizație.

          Mesajul dascălilor intrați în “vârsta a treia” adresat succesorilor este acela de a continua spiritul specific colegiului centenar, dar și să-l înnoiască în consonanță cu prezentul și, mai ales, cu așteptările de mâine ale societății de la școala românească.

Timp de cinci decenii viața mea profesională s-a contopit cu cea a acestei școli. Am predat limba și literatura română din septembrie 1969 și până în 15 ianuarie 2020( „ZIUA CULTURII ROMÂNE”). De aceea, pot aprecia în cunoștință de cauză că generația actuală ce formează nucleul didactic al instituției este în măsură să marcheze o etapă nouă în viața acesteia. Îmi vin în sprijinul încrederii mele în ea reușitele profesionale înregistrate până acum și care au făcut posibilă menținerea și chiar depășirea nivelului valoric al procesului instructiv-educativ pe care colegiul l-a avut de-a lungul anilor.

Cei aflați până mai ieri în bănci  și care ocupă azi un loc onorant și onorabil la catedră se numesc :  ANCA MUREȘAN, MIRCEA BRĂBAN, KOVACS ANNA, ALINA CRÂȘMAR, CARMEN LEPĂDAT, IOANA SÂRCA, LAURA OPRIȘ, GABRIELA DOMUȚA, CLAUDIA CRĂCIUN, BIANCA ȘERBAN, KOVACS ZOLTAN, IOAN MAN, OANA ȚIGLEA, RAMONA POP, BEREK ALIZ, RAUL SÂRBE, SILAGHI ERZSEBET, OTILIA VASIL, KATONA IOSIF, NAGY ELEONORA, KOVACS ISTVAN.

          Au dat și dau, prin rezultate, un plus de valoare colegiului și profesorii formați în alte școli, dar care , prin repartiție, concurs sau transfer, au devenit titulari ai liceului: LILIANA PAȘCA, SORINA HAIDUC, FLORIN BUTUȘINĂ, DANA BUTUȘINĂ, CAMELIA SÂRBE, MARIA CONDE, ARDAI MARIA, ERIKA MATEI, ALIN MIEREA, BALASZ MARIKA, BARA BALASZ.

          În anul de învățământ 2020-2021, COLEGIUL NAȚIONAL “SIMION BĂRNUȚIU” ȘIMLEU SILVANIEI intră în bicentenarul existenței sale. Un an școlar începe la 1septembrie, iar cursurile în jurul datei de 15 a lunii. Din nefericire, există o similitudine între anul 1919 și 2020. În 1919, liceul s-a confruntat cu probleme spinoase și numeroase, specifice oricărui început de drum. Acum, în 2020, în primul an al bicentenarului vieții sale, nedorita pandemie creează multiple situații inedite, nu ușor de gestionat/rezolvat. E un an școlar atipic pentru școala românească și  nu numai.

          Actuala echipă managerială a colegiului s-a validat deja în funcție dovedind har administrativ, spirit organizatoric, având idei novatoare, o bună comunicare cu factorii din instituție și din afara ei, adeptă a faptelor, a formelor cu fond, implicată în demersul zilnic din viața unității. Competența în actul de conducere a actualei echipe a colegiului o putem dovedi amintind doar faptul  că în anii de când ea și-a intrat în rol(2014),s-a reușit prin rezultatele tuturor factorilor din instituție, colegiului nostru să-i fie acordat în anul 2020 titlul/statutul de ȘCOALĂ AMBASADOR A PARLAMENTULUI EUROPEAN.

În 2007, acest colegiu, în urma unui concurs, a devenit „ȘCOALĂ EUROPEANĂ”, distincție/titulatură valabilă timp de 3 ani. După scurgerea acestora în urma unei noi reevaluări, colegiuluii s-a dat în continuare statutul de  „ȘCOALĂ EUROPEANĂ” , ceea ce este și în prezent.Sunt convins că și în conjunctura de azi conducerea colegiului va găsi soluții practice, concrete, coerente și de durată pentru ca liceul să nu-și închidă porțile, să nu devină o școală „on-line”. Adevărata școală este cea “ față în față”. Andrei Marga, profesor universitar, filozof și politolog, a publicat articolul „LIPSA EDUCAȚIEI” în ziarul „COTIDIANUL”(28 august 2020). Reputatul cărturar clujean, fost și ministru al Educației, este de părere că „online-erizarea nu este educația întreagă și trebuie abia inserată printre modalitățile de desfășurare a procesului școlar”. Împărtășesc această opinie. Am regăsit-o, privită sub alt unghi, și în editorialul semnat de criticul literar Nicolae Manolescu în “ROMÂNIA LITERARĂ”(28 august 2020) și intitulat interogativ – „ÎNCEPE ȘCOALA?”.

La o primă lectură, părerile celor doi mari cărturari, oameni de școală de multe decenii, par conservatoare. Nu cred. Sunt opinii realiste care privesc școala ON-LINE prin prisma eficienței acesteia, dar și bazându-se pe lectura unor lucrări străine ce abordează problematica digitalizării învățământului(vezi articolul profesorului universitar Nicolae Manolescu!).

          Valoarea unei instituții o atestă nu felul în care știe să-și  trăiască bucuriile/izbânzile, ci modul în care reușește să le obțină. Prezentele rânduri nu se vor a fi și nu sunt o secvență dintr-un posibil îndrumar intitulat „ÎNVĂȚĂTURILE UNUI PENSIONAR CĂTRE URMAȘII SĂI”. Ele sunt gânduri tonice, de suflet, ale unui dascăl de citire, pensionar al colegiului căruia i-a consacrat întreaga sa carieră profesională și de care nici trecerea lui ca om în etapa” vârstei fără gânduri”(dar nu cu puține junghiuri!) nu-l poate despărți.

          Colegiul rămâne a fost și rămâne pentru semnatarul acestui articol „ȘCOALA MEA DE MINTE ȘI DE SUFLET”.

Despre felul în care concep eu metamorfoza necesară a liceului în bicentenar, cu alt prilej, când demonica pandemie va deveni de domeniul trecutului.

Chiar dacă trăim într-o „LUME SIDERATĂ”(cum o numește MATEI VIȘNIEC, dramaturg român de talie europeană), adică una  „stupefiantă de natură să ne lase dezarmați”, NU CRED CĂ-I NEAVENIT/ DEPLASAT SĂ-I SPUN UN BUN VENIT PRIMULUI  AN DIN  BICENTENARUL COLEGIULUI: ANUL 101(2020-2021).

                                                                                          OCTAVIAN GUȚU

                                                                                          DASCĂL DE CITIRE