ACUM VOM FACE CU ADEVĂRAT ȘCOALA ALTFEL

septembrie 30, 2020 | Administrator

MOTTO: ”ORICÂTE TABLETE VOM DĂRUI COPIILOR, ELE NU VOR PUTEA ȚINE LOCUL

 DASCĂLULUI BUN-CONDUCĂTOR-DE CUNOAȘTERE….”(IRINA PETRAȘ, CRITIC LITERAR)

Prezentul articol însumează negru pe alb câteva opinii,  de autoritate și personale, despre școala în vremuri  de restriște, dar și privitoare la rolul educației văzută ca formă a bogăției spirituale. Din anul școlar 2011-2012, în structura lui   s-a introdus o săptămână intitulată “ȘCOALA ALTFEL”. În timpul ei, în școlile noastre nu vor fi cursuri. În schimb, se vor organiza activități extrașcolare și extracurriculare, derulate conform unui orar special elaborat de fiecare unitate de învățământ după ce vor fi consultați toți factorii implicați. Scopul acestui program numit „ȘCOALA ALTFEL: SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN” este “să pună în valoare talentele și capacitățile elevilor în diferite domenii, să stimuleze participarea lor la acțiuni variate, în contexte nonformale. ”

Este , în sfârșit, o formă concretă de autonomie decizională la nivelul școlilor” de stimulare a inițiativelor locale, a gândirii libere, creativității elevilor și a celor de la catedră “, de promovare a unui învățământ fără catalog, așa precum îl concepea și filozoful de la Păltiniș, CONSTANTIN NOICA, în “JURNALUL FILOZOFIC”: “VISEZ O ȘCOALĂ ÎN CARE SĂ NU SE PREDEA, LA DREPT VORBIND, NIMIC…TOȚI DAU LECȚII. TOTUL TREBUIE ÎNVĂȚAT DIN AFARĂ  ȘI PE DINAFARĂ , IAR SINGURUL LUCRU CARE LE ERA ÎNGĂDUIT DIN CÂND ÎN CÂND E SĂ PUNĂ ÎNTREBĂRI. DAR NU VEDEȚI CĂ AU ȘI EI CEVA DE SPUS, DE MĂRTURISIT CEVA? ȘI NU VEDEȚI CĂ NOI NU AVEM ÎNTOTDEAUNA CE SĂ LE SPUNEM? SUNTEM DOAR MIJLOCITORII ÎNTRE EI ȘI EI ÎNSIȘI. STĂRI DE SPIRIT, ASTA TREBUIE DAT ALTORA, NU CONȚINUTURI, NU SFATURI, NU ÎNVĂȚĂTURI.”

Constantin Noica(1909-1987), ca replică la învățământul perioadei comuniste, a înființat “ȘCOALA DE LA PĂLTINIȘ” începând cu anul 1970. În ea nu mai are loc un act comercial de „predare-preluare”, ci o activitate de stimulare, de trezire a pasiunilor, a aspirațiilor, a încrederii de sine, a gândirii libere, a setei de cunoaștere etc. Ea oferea “un model paideic”(concept ce urmărea cultivarea spiritului uman prin studiul filozofiei și științei) în cultura română. Cum a fost această inedită „Școală de la Păltiniș”, aflăm în cea mai citită carte a lui Gabriel Liiceanu  „JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ” sau din „EPISTOLAR”, semnat tot de același autor. Printre cursanții „antrenorului cultural” ai celui care a avut “UN ROL SOCRATIC”(care arată drumurile de acces la cunoștințe , susținând dorința de a se  forma  ca urmare a propriilor eforturi), Constantin Noica, s-au numărat: ANDREI PLEȘU, GABRIEL LIICEANU, MIHAI ȘORA, ANDREI CORNEA, PAUL ANGHEL. În această agoră spirituală(spațiu deschis dezbaterii), pe prim-plan se aflau discuțiile pe marginea cărților clasice sau recente. Cum metodele principale erau dezbaterea și dialogul despre textele citite, putem spune că „Școala de la Păltiniș” a fost O ȘCOALĂ DE CITIRE ȘI A DIALOGULUI elevat. Se analizau, interpretau , decodificau cele citite. Deci , un exercițiu de HERMENEUTICĂ. Noica le cerea participanților să citească o carte pe zi. Sunt exegeți care consideră că “Școala dela Păltiniș’ a fost O UTOPIE. Utopică sau nu ea a contribuit decisiv la desăvârșirea formării multor intelectuali ce azi sunt în prim-planul vieții culturale românești.

Din cauza pandemiei, procesul de învățământ și din România a trebuit regândit sub toate formele, în primul rând la nivelul modului de organizare și desfășurare, pentru a proteja sănătatea elevilor, dar și pentru a preîntâmpina apariția unui hiat , gol sau întrerupere nedorită în parcursul școlar al copiilor. Factorii de decizie de la nivel național au conceput trei scenarii după care s-a demarat anul școlar 2020-2021. Este vorba de scenariile verde, galben și roșu, deja cunoscute la nivel național și aplicate în școli. Este deosebit de îmbucurător că în noul an de învățământ ponderea școlilor în care se aplică scenariul verde este predominant. Aceasta înseamnă că toți elevii participă la școala față în față. Criticul literar IRINA PETRAȘ sintetizează importanța acestui tip de școală într-un articol publicat în „ROMÂNIA LITERARĂ” din  4 septembrie 2020: “ORICÂTE TABLETE AM DĂRUI COPIILOR, ELE NU VOR PUTEA ȚINE LOCUL DASCĂLULUI BUN- CONDUCĂTOR-DE CUNOAȘTERE, SFĂTUITOR ȘI OCROTITOR, NICI ȘCOLII PE CARE O REPREZINTĂ COLEGII DE CLASĂ, COMUNITATEA ÎN MIJLOCUL CĂREIA DEPRINZI COMPORTAMENTUL DE FIINȚĂ SOCIALĂ DESCHISĂ SPRE CEILALȚI”.

Și în cazul aplicării scenariului   verde, lecțiile trebuie regândite și realizate altfel în această etapă. În primul rând, este foarte important ca profesorii să esențializeze conținutul tematic al celor predate, apoi schimbarea modalităților de evaluare, a noilor relații profesor elev, dar și elev-elev etc.

În școlile în care din cauza stării epidemiologice  se impune aplicarea scenariului galben, o parte dintre cursanți vor fi la școala față în față, iar ceilalți la cea online. Ei, periodic, se vor roti. Forma de învățământ online nu trebuie catalogată drept una de „avarie”. Astăzi, în România, digitalizarea societății se impune tot mai mult, la toate nivelurile ei.De aceea, educația online vine în sprijinul elevilor în vederea unei bune integrări viitoare într-o lume ce evoluează sub semnul digitalizării sale.

Profesorul universitar VIOREL NEGRESCU este parlamentar european, vicepreședinte în Comisia pentru Educație și Cultură din Parlamentul European.  În ziarul „ADEVĂRUL” din 9 septembrie 2020 a publicat un text intitulat „DESPRE DIGITALIZAREA EDUCAȚIEI”.Este foarte important  că în cuprinsul textului europarlamentarul nostru pune punctul pe „i” în problema relației dintre învățământul clasic/tradițional, zis acum față în față, și cel nou, online: “DIGITALIZAREA NU ÎNLOCUIEȘTE, CI COMPLETEAZĂ EDUCAȚIA ÎN SĂLILE DE CLASĂ”, având acest benefic rol, “EDUCAȚIA ONLINE ESTE O FORMĂ COMPLEMENTARĂ DE INSTRUIRE FAȚĂ DE FORMELE CONVENȚIONALE”.

Cât de imperios necesară devine pe zi ce trece noua modalitate de instruire, o ilustreză, credem, concludent și vorbele care circulă azi în rândul populației : înainte se zicea că „NU AI CARTE, NU AI PARTE”, iar acum spunem „NU AI COMPETENȚE DIGITALE, NU AI PARTE”.

Însușirea competențelor digitale este un proces de durată.Părerea mea este că astăzi școala online este potrivită, aplicabilă cu eficiență, în special pentru elevii care vor să învețe benevol, cu sau fără profesor. Ei vor să devină “bogați” și liberi.Un om informat, sincronizat cu timpul, este un om bogat prin ceea ce știe, aceasta ajutându-l șă rezolve problemele profesionale, sociale, familiale mai ușor și mai repede, aducându-i mari satisfacții,bucurii, aprecieri, recunoașteri între semeni, oriunde s-ar afla. Ce bogăție mai mare este pentru un om decât aceea de a avea bucurii de toate felurile? Despre cât de benefică este educația, ne face cunoscut recent cu argumente concrete, durabile și persuasive  TEODOR BACONSCHI (antropolog religios, autor , diplomat, politician, fost ministru de Externe al României) în lucrarea AVEREA BUNEI EDUCAȚII : „BUNA EDUCAȚIE NU ESTE NICI O PRADĂ,NICI UN PREMIU, CI UN SPOR(creștere, progres) INTELIGENT ADUS PROPRIEI UMANITĂȚI”. Cum se formează o bună educație o aflăm șI din scriitura “ROMANUL UNEI EDUCAȚII”, apărută  în2020 , și datorată lui ION VIANU (scriitor și medic, întemeietorul FTIZIOLOGIEI în România) .Un om informat este un om liber, el nedepinzând de nimeni, poate merge pe picioare proprii. Informația îi dă putere, libertate și-i oferă cheile pătrunderii în problemele complexe ale vieții. El poate spune asemeni poetului NICHITA STĂNESCU: „LA CE FOLOS ÎNTUNERICUL CÂND EXISTĂ LUMINĂ?”

Textul nichitastănescian sugerează ideea că într-o lume în care știința, cultura, arta au adus în viața oamenilor lumină, deci cunoaștere, oare nu-i păcat, nu-i condamnabil să rămâi în neștiință,în întuneric?

Ce ne facem, însă, cu acei elevi care nici sub îndrumarea directă a dascălului în sala de clasă nu se străduie să învețe? Vor face-o mai mult și mai bine aflându-se singuri în fața unei tablete? Mă îndoiesc, sunt sceptic. Da, vor folosi tableta, dar nu pentru a urmări teleșcoala, ci pentru a-și satisface  unele curiozități netangente cu programa școlară. Și din această cauză există reticențe față de școala online. Cine folosește noul tip de învățare își va forma mai ușor competențele necesare digitalizării. Ceilalți vor forma o nouă categorie de analfabeți. Sunt ANALFABEȚI DIGITALI cei care nu au competențele necesare în digitalizare. Oare nu ne este suficient ANALFABETISMUL FUNCȚIONAL ce-i definește pe unii contemporani, care vor parcă să îi dea dreptate cronicarului moldovean MIRON COSTIN: “A CITI ȘI A NU ÎNȚELEGE, ESTE A VÂNTURA VÂNTUL”.

Cunoscând nemijlocit realitatea din școlile sălăjene, potențialul spiritual al dascălilor, dorința multor elevi de „EXCELSIOR”(de mai sus) pe plan uman și profesional eu, ca PROFESOR DE EMOȚII ESTETICE sau DASCĂL DE CITIRE, cred că se va putea preveni apariția acestui nou FLAGEL SPIRITUAL. Pentru aceasta, după pandemie , se impune realizarea unei profunde reforme “reale și de profunzime în educație ”. O vor putea face doar oamenii profesioniști, adică pregătiți să facă școală  și s-o conducă. Să aducem valorile în școală, la conducerea ei. Astfel, vom fi invadați de PROSTOCRAȚIE ȘI MEDIOCRAȚIE. Să dăm prioritate, la toate nivelele, MERITOCRAȚIEI, recomandată de CARTEA DE VIZITĂ A FAPTELOR, A REZULTATELOR în domeniu. Numai asfel de dascăli pot avea cu adevărat, vorba lui NOICA, un “ROL SOCRATIC”, adică cel care arată drumurile de acces la cunoștințe, susținând dorința de a se forma ca urmare a propriilor eforturi.

Astăzi, în” ANII URII”, când “AU DISPĂRUT CĂRĂRILE DINTRE OAMENI”, iar COVID-19 a devenit “musafirul” nepoftit, pledoaria noastră pentru educație, indiferent de forma ei de realizare, este născută din convingerea că școala românească poate fi o „NOUĂ ARCĂ A LUI NOE” sau  „UN ZBOR ÎN BATAIA SĂGEȚII”, întrucât,  „ORICE INFERN DEVINE SUPORTABIL DACĂ PARADISUL CULTURAL(educația) ESTE POSIBIL”.

 ( HORIA ROMAN PATAPIEVICI, născut în 1957, FIZICIAN , SCRIITOR, FILOZOF ȘI ESEIST CONTEMPORAN).

                                                                                        OCTAVIAN  GUȚU,

                                                                                         DASCĂL DE CITIRE